Acesta este al doilea articol dintr-o serie de trei care își propun să trateze tema destinațiilor de ecoturism în România. Primul articol a abordat istoricul dezvoltării conceptului, iar cel de-al treilea va trata situația actuală a rețelei de destinații de ecoturism.

Stilul de viață contemporan, în ritm trepidant, cu activități stresante și adeseori sedentare, precum și conștientizarea nivelului de poluare și a efectelor sale negative ne determină, pe o mare parte dintre noi, să ne dorim să evadăm în natură, să căutăm locuri unde putem mânca mai sănătos, din produse locale, să stăm la taifas cu localnicii sau să facem activități cât mai diverse în natură. De aceea, acele destinații care reușesc să aibă o astfel de ofertă și, în plus, dovedesc grijă față de mediul natural și față de localnici sunt mult apreciate de o bună parte a turiștilor. Acest tip de destinații le numim destinații de ecoturism, iar ele devin din ce în ce mai apreciate și căutate atât la nivel internațional, cât și în România. În acest context se ridică două întrebări:

1. cum pot identifica turiștii destinațiile de ecoturism? și
2. cum pot partenerii locali dintr-o destinație, de exemplu primării, unități de cazare și ghizi, să se coordoneze pe direcția de dezvoltare a ecoturismului?